Poveștile beneficiarilor

Într-un centru pentru persoane adulte cu dizabilități neuro-psihiatrice, câinii au devenit instrumente reale de intervenție. După un an de lucru zilnic, beneficiarii au arătat schimbări vizibile în cooperare, stabilitate și comportament. Locație: Centrul de Abilitare și Reabilitare pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Neuropsihice Nr. 1, Sector 2, București (susținut de Primăria Sectorului 2) Proiect pilot: Susținut de Primăria Sectorului 2 Durată: 1 an, 5 zile pe săptămână

Sunetele câinilor o făceau să fugă și să se retragă. În 10 ședințe, prin desensibilizare controlată, a învățat să rămână calmă și prezentă. Vârstă: 10 ani Afecțiune: autism Durată:  10 ședințe La început:  fugea la lătrat, evita spații (retrageri rapide, refugiul în mașină) După: Acum toleranță crescută și acces mai calm la spații și activități. POVESTEA EI Pentru Ana-Maria, lumea nu era doar zgomotoasă — era copleșitoare. Un lătrat o făcea să tresară, să-și acopere urechile,

Evita complet câinii. Prin expunere gradată și controlată, a ajuns să interacționeze calm și coerent. Câinele a devenit instrumentul prin care și-a recalibrat anxietatea. Vârstă: 8 ani Afecțiune: autism Durată:  1 an, 2 ședințe/săptămână La început:  frică intensă de câini și evitare, reactivitate la apropiere După: Acum poate sta aproape și interacționa, fără să fie copleșit. POVESTEA LUI Toader nu era un copil care fugea de câini. Era mai complicat de atât. Când vedea unul,

La 4 ani nu răspundea la solicitări și se frustra rapid. După 2 ani de lucru asistat, a început să vocalizeze și să inițieze interacțiuni. Câinele a devenit ancora lui de reglare emoțională. Vârstă: 6 ani Afecțiune: autism Durată:  2 ani , 2 ședințe/săptămână La început:  non-verbal, fără răspuns la solicitări, frustrare rapidă și dificultăți de motricitate fină (ex. nu știa să apuce lesa) După: Răspunde mai bine, interacționează mai funcțional, își coordonează mai bine mișc